anunț de ultimă oră!!!

April 5, 2014 - Leave a Response

mă mut! sau m-am mutat deja?

http://ombun.net/

mulțam pentru vizite, încurajări, știu că vă datorez o parte din texte! ne vedem acolo! 

bineînțeles că nu m-a lăsat inima! să las pustie pagina asta. de acu înainte unu adi o să posteze regulat aici. (din câte știu about el o să posteze năpraznic de regulat…:). 

eu despre about

March 24, 2014 - Leave a Response

îmi spăl dinții apăsat parcă
aș umbla în gura unui cadavru
simt cum se desprind gingiile de os
sângele meu roșu
nu așteaptă invitații
se așează pretutindeni
nici nu mai țin minte dacă folosesc pastă
menta a murit repet în gând
am ucis menta
întâmplarea asta chiar merită
culoarea aceasta e reală

în lipsa ta
pe geamul de la baie vecinul picteaza maimuțe
țintesc atent și trag la nimereală

poem zglobmișcabil

March 18, 2014 - Leave a Response

-despre unele nestări, de fapt-

două lentile noaptea mea și noaptea ta

dacă îngerul ar construi un microscop
dacă îngerul ar construi
dacă îngerul
atunci nici nu s-ar povesti
.acă .r .olosi .oaptea .ea .i .oaptea .a
ca să construiască
atunci îngerul nici nu s-ar povesti
pentru că nu ar fi

de fapt e roz și negru nu alb și negru
vă rog să vă calmați
eu scriu doar ca să îmi alung versurile din minte

în toate poeziie mele cu moarte
folosesc și numele tău
ca să fac diferența
aia cu echilibratul e doar o fentă
ca să nu înțeleagă nimeni
pe când tu ai înțeless

mi-e frig la picioare
da’ nu la toate
răspunse omida și muri pe spate
push again

odată am scris o poezie despre o bormașină
de s-a enervat până și poetul ăla mare
cum îl cheamă

ție îți ți
acum să mă explic pe mine mă
restul persoane de-a treia
deci nu discutăm

a treia vârstă înseamnă altceva
nu te mai cultiva
cum spune atât de crasivâi crasivaia dosto a mea

scrie ca să fie scris
urla unchiul meu notarul
care nu era poiet
dar ținea ferestrele deschise

acum respiră cu plămânul stâng
din care jumătate
odihnește sub coastele ei
v-ați apropiat atât de mult domnule
acum și ea respiră de parcă ar fi vie

până într-o zi

într-o zi e un fel de capăt de linie/nedreaptă
la care au loc înmormântări

dacă ai scris de moarte
scrie și numele meu

push
l-am scris

repet
eu scriu doar ca să îmi alung versurile din minte

acolo trăiește și azi o familie
căre-ia i-a
omorât câinele un vecin
și l-a agățat într-un pommic
căru-ia i-a
rupt din ramuri
într-o poziție ciudată
vecinu măcelaru el l-a omorât
notează dacă întâlnești vreodată
să știi despre ce e vorba
rupe ramuri ca să agațe câini morți
cărora unii ca ăsta le pomenesc
moartea
din când în când
nici urmă de respect

scrie să fie scris
desigur
tu o spui ceva mai calm decât el
care nu era poiet

mai știu o familie
și lor le-a omorât câinele
pentru că sărea gardul
ca să aducă mingea

într-o livadă stă un om
când închid ochii îl văd de parcă ar fi aici
care așteaptă câinele

tot vecinul

despre el va scrie mai târziu
pentru că un membru al familiei
care e fată
e indezirabil tocmai pentru că
după cum am promis
am folosit numele tău în același text cu moartea
deci

push
dacă l-ai scris nu îl mai scrie
l-am scris
că era vorba de morți diferite

spune-mi un nume de filosof
kant
copii astăzi vom vorbi despre kant
a scris două cărți care puse-se bat kant în kant
sau cap în cap
la cap
la kant
dacă ne citește cineva râde
sau ne aruncă
aruncă = arâde
râde = runcă
dacă iei a-ul din kant knt rămâne același

altul
aristotel

altu’
dragomir

altu’
șșș spune-mi-l pe socrate
că vreau să folosesc numele tău

tu l-ai cunoscut pe tac-tu
bine de tot
hâ hâ bâști la pești

acesta a fost un dialog între o mamă și fiu

copii astăzi iar vom vorbi despre knt
mai bine despre câini
sau despre vecini
sau despre moarte

am înțeles
push

uneori scriu ca să
ca să fie ca să nu fie
deci ca să
atunci îmi aduc aminte de bunici
bucătăria era pe stânga curții
celelalte camere erau pe dreapta curții
acum e și mai rău
unul e într-un cimitir
celălalt în celălalt cimitir
ai scris
am scris

push

am înțeles dintr-odată că tu ești
iubita fiica și sora mea mai mare
dacă am dreptate sunt pierdut
sau liber

scoate-mă de la zeificare și trece-mă la reificare
ok
de-acum vei fi reița mea

să vedem
am scris despre înger bormașină poet/poiet câine moarte-numele tău
nu mai contează
am scris și nu mai urla și închide ferestrele ca să ca să ca să

… ai knt, reițo, ai knt!

uneori mă mir și eu

March 18, 2014 - Leave a Response

eu scriu poezii doar ca să îmi scot versurile din minte

după care n-au mai venit alte zile

March 16, 2014 - Leave a Response

mai cobor un etaj
îi pot cuprinde pe toți dintr-o privire
zâmbete pahare strălucitoare mâncare bună
îmbrățișări muzică de petrecere
e dimineață mă trezesc strigând
o dimineață strașnică
așa cum universul ăsta nu a mai avut niciodată
frații mei dragi
frumoșii mei
s-au oprit
privirea lor obosită cere iertare
vecine de ce
știi că nu facem asta în fiecare zi
trăim zile triste și lungi
femeile noastre au părul alb și spatele adus
copiii noștri au crescut până dincolo
unde au și rămas

fețele lor s-au întunecat
glasurile li s-au unit într-o sentință de moarte
așa am plecat spre golgota
în șlapi

repetiție

March 11, 2014 - Leave a Response

inima e uneori moale ca plastilina
zece degete puternice
apar din senin și încep să o frământe
într-un târziu coboară privirea ta și le alungă
nu mă voi teme de niciun rău
până la sfârșitul zilelor mele

astăzi am văzut primăvara
părăsind o albină
pe cerul gurii am simțit gust de miere

repet
până la sfârșitul zilelor mele

viitorul are dinți strălucitori

March 10, 2014 - Leave a Response

o să te încalec viață
chiar dacă va trebui să-mi execut numărul
pe betonul necruțător al orașului
fără invitații fără refuzuri
participă oricine pleacă oricine oricând
așa cum a fost întotdeauna felul meu
de a spune omenirii sunt aici te iubesc
pe rândurile din față vor sta necunoscuții
mai în spate voi cei care ați crezut întotdeauna
că știți de ce sunt în stare
că următoare mișcare e mai ușor de prezis
decât soarta unui vierme țintuit comod în acul pescarului

pe tine nu te va găsi nimeni locul tău îl voi ști doar eu
așa cum tu ai știut toată viața care va fi
sfârșitul luptei

și mai ales viață când vei face spume sub călcâiele mele
nu mă opri voi milos ca să te adăpi din bucuria sufletului meu
urcând spre cer voi chiui ca un nebun
chiar dacă pentru fotografia din buzunarul de la piept
îngerii mă vor vâna veșnic

Eu cred că m-am născut în grabă

March 4, 2014 - Leave a Response

S-a întâmplat aseară, nu ajunsesem de mult acasă, încercam să fac ordine în gânduri, să înțeleg ce a fost cu ziua de ieri… În fine, pe aragaz chinuiam un ou care parcă se încăpățâna să nu fiarbă, tocmai oprisem apa care curgea în cadă, când am auzit-o! Mi s-a părut un strănut, apoi un mieunat prelung, apoi un plâns de copil. Da, era un plâns de copil. Prin întunericul de pe scară am observat o geană de lumină albă, am auzit iarăși oftatul acela… Era Dia, fata vecinilor de la patru. Am aprins lumina. Stătea ghemuită pe scări. Și-a dus arătătorul la buze și mi-a făcut semn să tac.

Ești bine? Vorbește mai încet, nu vreau să audă ai mei! Te-a auzit tot cartierul, îi spun, dacă până și surdul de mine te-a auzit. Un zâmbet a trecut repede peste chipul ei. Și-a revenit și s-a pornit pe plâns. M-aș descurca mai ușor cu un taur în arenă, decât cu un copil care plânge! Haide, vino înăuntru să povestim. Nuu, nu se cuvine, mi-a răspuns. Așa e, nu se cuvine să intri în casa unui bărbat singur. E mult mai cuviincios să stai între zeci de oameni și să suferi fără să știe nimeni. Bine, hai afară pe bancă, să povestim.

Cred că așa frig am mai întâlnit la Crăciunul din ’93… I-am dat haina mea și a început să povestească. Nici nu știu cum să încep. Uite, citește ăsta. Și-a deschis telefonul și mi-a dat să citesc un mesaj de pe FB-ul ei: Dia, nu știu dacă ai să poți să mă ierți vreodată. Între noi nu a fost nimic serios. Totul a fost un experiment. Așa sunt băieții. De fapt, nici nu trebuie să mă ierți. Poți să mă urăști toată viața. Al tău, GeeKii! Huh! Am recitit mesajul.

Nu știu cine calculează complicațile de felul ăsta, cine le pune la cale. Îmi venea să râd, să o bat ușor pe umăr și să îi spun povestea cu „stai liniștită, și eu am trecut pe acolo…”, să îi povestesc marea mea primă dragoste, să îi explic că tocmai de-aia se numește prima, pentru că după ea urmează un șir nenumărat… Nenumărat am zis? Aiurea! Nu e nenumărat! E primul simțământ, nu e niciun calcul acolo, e doar dăruire, ești gata să dai tot ce ai, chiar dacă nu prea ai mare lucru, dar socotești curăția sufletului tău ca fiind o valoare după care tânjește toată lumea! Așa se crează un reper, chiar dacă uiți numele primului/primei, acolo o să te întorci mereu. Apoi speri toată viața că vei mai trece măcar o dată pe-acolo. Iar eu am spus nenumărate… La 40 de ani ești mai pregătit să sari din avion fără parașută, decât să…

Ambiguu, șoptesc mai mult pentru mine. Ăsta când zice că e experiment, când e pentru totdeauna al ei… Dia, cred că te înțeleg. Îhî, spuse tristă, și cu o mișcare de om obosit alungă o șuviță din părul castaniu… Ai dreptate, nu prea știu ce să zic. L-ai sunat? Da, de 3 ori și nu mi-a răspuns. Ultima dată când am pățit asta, sunasem de vreo cincisprezeci ori. Până când am primit un mesaj extrem de sincer: ești cretin? Dia, o să vă întâlniți mâine la școală. Nu e de la școala mea, îmi răspunse. Cum pot să te ajut, continui eu ca o moară stricată, fără să calculez ce spun. Mi-era un frig de înghețase cămașa pe mine. Sper că am oprit apa la cadă! În caz că… o să mă anunțe doamna Mioara! Asta în timp ce domnu’ Mircea urcă scările bolborosind. Vrei să mergem la „Magdi”? „Magdi” e cafeneaua de pe colț, are o canapea verde și pereți roșii. Da, mi-a răspuns. S-a ridicat și a pornit spre cafenea. Asta se cuvine?, m-am întrebat în gând…

Mă simt ciudat, mi-a spus pe drum spre cafenea. Aha, nici eu nu am mai făcut așa ceva. Așa ceva ce? Credeam că te referi la faptul că mergem la cafenea, o să mirosim a fum mai ceva ca două bucăți de slană… Nu, nu înțelegi! Mă simt ciudat în legătură cu asta! Am pus pariu cu Helga că o să-l țin lângă mine până săptămâna viitoare. Era experimentul meu! O, God, unde am nimerit? Stai să îmi reconfigurez traseul, i-am spus râzând. Tu râzi, dar ce mă fac eu acum? Aha, păi ce să faci, o să plângi mai departe, dacă ți-a trebuit experiment. Mâine o să știe toată școala, înțelegi? Și asta nu voi putea suporta! Prima iubire… Ce tot zici acolo?

În cafenea mai nimeni. Mă scotocesc prin buzunare… lipsă. Ce bei? Un cola, a răspuns. Cola, pe crivățul ăsta! Bine, ia-mi o ciocolată caldă. Două ciocolate calde, îi spun Magdei. Albe sau negre? Neagră, răspunse Dia. Cea mai neagră, îi transmit Magdei.

E ora două, iar eu nu reușesc să adorm. Cineva bate încet la ușă. Bun, sper să fie FBI sau ceva de genul ăsta. Întredeschid ușor și în fața ușii stă Dia în capotul maică-sii, judecând după lungime. Ce cauți aici? Cred că mi-am uitat telefonul la Magdi. Hehe! Și ce crezi că pot face eu la ora asta? Ești sigură că l-ai uitat? Cred că da… Lasă că îl iau dimineață când merg să plătesc și ciocolatele alea. Sigur? Foarte sigur! Da’ tu cum ai plecat așa la ora asta? M-am trezit să îmi verific mesajele și nu am mai găsit telefonul. Bine, dar ai tăi? Dorm. Noapte bună, să nu uiți de telefon, please!

Azi dimineață m-am trezit fericit și străin. Fericit că nu e chiar așa cum am crezut eu, străin din același motiv. Magdi m-a primit zâmbind. Ce faci, amorezule? Hai, prostește-te! Cât îți dau pe alea? Zece lei. Nu ai găsit pe aici un telefon? Aha, mi-a răspuns și mi-a dat telefonul. Am apăsat o tastă la întâmplare. Nooo, exact cincisprezece apeluri! Cum să dau eu de băiatul ăsta?

dimineață

February 27, 2014 - Leave a Response

 

vecinii mei își plimbă câinii
prin nisipul rece
dincoace de ferestre se trasează în liniște
figuri geometrice regulate
pentru a fi așezate apoi la dospit
în piepturile calde
parcă aud strigându-se prin piață
proaspăăăt proaspăăăt cozonac cu rahat cu mac cu nucă
în realitate au doar cu rahat
celelalte sunt pe hârtie

tu ce vrei mă întrebi până când glasul tău
îmi ridică pulsul la 94
nimic răspund zâmbind
hai îngere scoate-mă la plimbare

eu matrioșka

February 16, 2014 - Leave a Response

port în mine colivia flască
înlăuntrul ei o pasăre cu aripi coapte
se pregătește să nască
ai grijă îmi strigă stai de șapte

vine dragostea îmi strigă
deschide-ți pieptul
las-o să intre în tine cu dreptul