repetiție


inima e uneori moale ca plastilina
zece degete puternice
apar din senin și încep să o frământe
într-un târziu coboară privirea ta și le alungă
nu mă voi teme de niciun rău
până la sfârșitul zilelor mele

astăzi am văzut primăvara
părăsind o albină
pe cerul gurii am simțit gust de miere

repet
până la sfârșitul zilelor mele

Advertisements

There are no comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: