de o cam dată
February 1, 2014


vom tăcea până la următoarea întâmplare
umbre mute vor trece salutându-ne umbrele
un plămân și o piatră atât restul ardem
cu banii pe căldură luăm lumină
și-un urlet gros cât noaptea peste care
lupi mici din milă ne vor trece
până atunci să respirăm
cu piatra

Advertisements

cântecul mașinăriei
January 29, 2014


trezirea
îmi sprijin palma dreaptă pe o lămâie uriașă
în partea stângă de la marginea patului încolo
o mare de greață înfige-ți unghiile adânc
scoate la iveală izvorul de limonadă tămăduitor
iordanul se varsă în marea moartă spun sec
bine atunci îți voi spune adevărul ești eutih al doilea
încerc să ridic sprâncenele figura asta m-a scos din multe belele
sau poate ar trebui să râd să vadă că nu m-a făcut
sprâncenele refuză hai să coborâm în mare
o lămâie găsim noi pe undeva
măi băiatule tu nu înțelegi trebuie să stai nemișcat
îți mai citesc o dată povestirea
aha punem în scenă căderea cu mine în rolul principal
nu te amăgi stai acolo până vine Dumnezeu să te ridice
adică Pavel zic eu de astă dată mai timid
nu la tine vine Dumnezeu dintr-odată soare bucuria imensă
a celui care primește rezultatul analizelor pe o hârtie roz parfumată
ești viu așa m-a învăluit pe mine sunetul bormașinii
să ne trăiești vecine pfuuui vezi nu-i bine să judeci omul
după zgomotul unei mașinării și iar liniște ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic
o fi ieșit sufletul din mine și-apoi de ce-ar veni Dumnezeu
nu sunt mai bun decât eutih întâiul dacă vine vreun înger mincinos
care se dă drept
la urma urmei cine ar ști să facă deosebirea
întorc privirea spre stânga construiesc rapid o filosofie a refuzului
buf! deschid fereastra vârfurile degetelor împing ușor bormașina albastră
până la transformarea blocului într-un pendul uriaș
vecinul scoate îngeri din zăpadă


January 21, 2014


poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot
să creadă că muzica a venit dinlăuntru
că tocmai s-a întâmplat ceva grav
de sub vârful pantofului tău alb
să iese buburuza
și să zboare

ne întâlnim la primăvară
January 20, 2014


glandele lacrimale se extirpă primăvara
când dau în floare pomii
și înverzesc bălăriile
vin ploile
noi ne ascundem sub folii de plastic
și ne pupăm
când răsare soarele va fi deja mâine
alte flori alte folii
și tot așa până când bate clopotul a toamnă
speriați vom privi cadranul ceasului și vom striga
fugi
sau nu
mai dă-mi o pupă
în clipa aia lacrimalele vor începe să crească din nou

oglinda
January 18, 2014


tata e obosit vrea să doarmă
astăzi iar a bătut cuie-n râu
cu pumnul lui greu cât un craniu de mânz
să-și țintuiască umbra între maluri
când o fi să înghețe obrazul lui cald
va strânge laolaltă toți peștii
nicio plasă nu va putea să-i prindă
ce bine și ce pace va fi acum pe tata
veniți cu pături albe
să îl acoperim

oglinda
January 16, 2014


prin aceste răni a ieșit sângele să vadă lumea
și nu s-a mai întors niciodată
a coborât pe degete pe vârful pantofului
ce sânge simplu când să se amestece cu ploaia
s-a dat un pas înapoi întâi dumneavoastră
vă rog să păstrăm verdele parcului
pe-aici trece dragostea în fiecare seară
și-ar fi păcat să nu găsească viață

oglinda
January 14, 2014


 

ar trebui să consumăm într-o singură zi toată frumusețea pământului
să căutăm atenți printre stânci pe insule și prin cutele sufletelor
să nu mai rămână nimic
binele pe care ni l-am făcut cândva nouă înșine să îl uităm
cuvintele de încurajare darurile fotografiile
cântecele de dragoste
tot ce înseamnă amintire plăcută
să dărâmăm și să ardem
apoi adunați laolaltă
urâți pe un pământ urăt cu capetele plecate
să înălțăm o rugăciune
poate că adevărul ăsta ne va salva de la pieire
poate se va îndura dumnezeu și va întoarce oglinda către noi

scrisoare întredeschisă
January 13, 2014


adevărul trebuie spus într-un anume fel
altfel adevărul de deasupra poate transforma ușor în minciună
adevărul de dedesubt în rest nevoile mele sunt tot mai puține
din când în când plesnesc câte-o muscă aportul meu la rotirea pământului
ori sting lumina ca să vă aduc aminte că sunt aici
un mare tip într-un morman de plictiseală
ingenioși cum sunteți ați dezactivat până și frica supremă
acum se moare în orice poziție din motive neimportante
unii lovesc prin indiferența lor
alții atrag moartea prin strâmba lor inocență
celor care cred că stăpânesc echilibrul le spun doar atât
domnilor voi erați deja aici când am ajuns eu
așteptând zâmbitori în birouri dichisite
până când obosit de bâjbâială aveam să cer un sfat
ca să-mi spuneți că omul a ales costumul gri și gulerul alb
finețea palmei și implicit nihilismul
după care ați întors spatele ecranelor
pentru a mușca grijulii din piersicile voastre zemoase
niciun concurs nicio ușă deschisă

pâmântul din mine s-a prins și a continuat să dea flori mici
cu rădăcini sănătoase

oglinda
January 10, 2014


poeziile sunt ca niște așchii rămase printre dinți
de la un lemn dulce din care nu-ți aduci aminte
să fi mușcat
te trezești obosit și începi să scuipi pe monitor
ele se aranjează atât de frumos câteodată că îți vine să râzi
să te gâdili sub bărbie cu unghia de la arătător
dacă sunt multe te doare limba și te gândești
să continui mâine da de unde
te ridici a doua oară din pat a treia bei un pahar cu apă
și continui

iubesc diminețile în care nici nu apuc să mă trezesc
că viața zbaing m-a și scuipat printre buzele ei
roșii cărnoase

așa scap eu de mine dimineața
January 7, 2014


 

scriu cu un marker negru pe o felie de pâine dragoste
deschid larg ferestrele trag în piept ceața cu porumbei cu tot
ridic ceaiul din cană și cobor
în urma mea ceaiul se închide la loc
cu un zgomot metalic